Descoperă povestea din spatele paginilor scrise
Sincera sa fiu, nu mai țin minte. A trecut ceva timp de atunci. Totuși, știu că o carte care chiar mi-a plăcut și m-a impresionat, a fost Războiul care mi-a salvat viața.
Din dorința de a mă descărca.
Viața mea a fost principală sursă de inspirație. După ce părinții meu au luat decizia de a se despărți, am simțit nevoia să mă descarc cumva. Și așa a apărut Perfuzia.
Nu am un autor preferat.
Cred că stilul meu de scriere e influențat cumva și de autorii pe care îi citesc la momentul în care scriu o anumită carte.
Depinde de moment. Mă inspiră orice lucru, lucrurile pe care le trăiesc, lucrurile pe care le văd în jurul meu.
La final, când am scris scrisoarea pentru tatăl lui Cassy din partea ei. A fost destul de greu de reprodus acea scenă…
Da, evident. Orice scriitor le are. Le-am depășit pentru că dorința mea de a scrie și de a-mi face vocea auzită a fost mult mai mare decât lipsa de chef sau de energie.
Împlinirea pe toate planurile cred că e succesul adevărat.
Promovarea acestora, în mod egal a tuturor. Consider că se promovează prea mult cărțile autorilor străini, iar focusul nu a fost pus niciodată pe autorii români. Cel puțin nu așa cum ar fi trebuit.
Am aflat multe lucruri de când am intrat în această lume a scriitorilor. Nu cred că acest lucru e neapărat legat de procesul de publicare al unei cărți, dar mai mișto mi s-a părut modul în care arată sprayed edges pe cărți. Genial!
Nu. E foarte greu. Trebuie efectiv să faci doar chestia asta și să-ți dedici 99% din timp ca să poți ajunge la o asemenea performanță.
Pe lângă scris, oricum am o chemare. Muzica. Vreau să mă fac profesoară de canto/muzică. Să vedem acum ce-mi rezervă viitorul.
Muzica. Îmi plac plimbările lungi. Îmi place să mănânc
În epoca în care femeile erau îmbrăcate ca niște contese și bărbații în costume. Mă fascinează extraordinar de mult aceste lucruri. Cred că mi-ar fi plăcut să locuiesc într-o casă cu foarte multe camere și să scriu unde am eu chef cât e ziua de lungă.