Descoperă povestea din spatele paginilor scrise
Dacă îmi amintesc bine, era Heidi, fetița munților. Cartea aceea am citit-o de cel puțin cinci ori și chiar avea un capitol unde Heidi îl învăța pe Peter să citească.
Aveam 7 ani când am început să creez primele romane pe care le spuneam fratelui meu mai mic înainte de culcare. Le inventam pe loc, în fiecare seară câte un nou capitol.
Prima carte publicată nu se mai găsește, însă cea care a urmat imediat după la editura Petale Scrise este Paznicii Întunericului.
Da. Nu poți fi scriitor fără să citești. Este imposibil. Până și Stephen King spune asta. Cum poți crea dacă nu te uiți la creațiile altora?
Muzica rock și starea pe care o am. Uneori văd un video, am un vis sau îmi vine pur și simplu o idee. Inspirația este ca o fantomă: te bântuie până pune stăpânire cu totul pe mintea ta și te obligă să creezi.
Depinde. Am luni în care nu pot scrie deloc și luni când scriu fără oprire. Nu există o regulă. Inspirația e atât de capricioasă. În general însă, pot să scriu cam oriunde, oricând.
Ultimul capitol. Trebuia să redau exact nebunia personajului, panica, dezastrul, căderea, cutremurul.
Nu am doar unul. I-aș nominaliza pe Ayame și Killian din Sub semnul celor răzvratiți, Kalle din Paznicii Întunericului și cu siguranță Rune din Iubirea unui Nemuritor (care încă nu e publicată).
Aș adăuga mai multe detalii despre lumea de acolo.
Să fie cât mai mulți cititori care îmi apreciază cărțile.
Pe alt plan, să mă autodepășesc și să ajung acolo unde îmi doresc.
Să fie auziți. Într-o țară unde se citesc în special autori din afară, este greu să răzbești.
Greu de spus. Unele cărți nu trebuiau publicate, părerea mea. De-asta lumea nu citește autori români. Poate dacă am fi mai stricți cu autorii care publică și am avea calitate, nu cantitate, am fi mai apreciați.
De obicei, cei care nu ne citesc sunt cei care au citit înainte autori români care nu au avut cărți atât de bune.
În plus, poporul nostru nu citește atât de mult ca cele din afară, așa că ne confruntăm și cu o lipsă masivă de cititori.
Genul pe care îl scrie, de fapt. Eroticul este regele în momentul de față. Nu ai scene senzuale în cartea ta? Ești demn de ignorat (desigur, sunt excepții, afirm asta pe baza unor observații făcute de mine de-a lungul vremii).
Da. O, da! Cea mai fierbinte dorință a mea.
Cu siguranță Ayame. Este persoana la care aspir. De fapt, este o versiune mult mai bună a mea, la care încerc să ajung.
Să fiu recunoscută în țară și peste hotare și să pot trăi numai din asta.
Înotul. Mă simt mai în siguranță și încrezătoare de când am început să înot. Și îmi place să mă dau cu rolele. Și să ascult muzică și cărți audio în rusă.
Egiptul Antic. Sunt fascinată de acea perioadă, însă și despre China, probabil dinastia Qing. Sau despre Epoca Samurailor ori Grecia Antică. Sunt prea multe să mă decid la una singură.